|
|
||
|
Vezi și:LĂUDĂROS,
FANFARON,
CONDAC,
TĂMÂIA,
PROSLĂVIRE,
LINGUȘI,
PANEGIRIC,
LAUDĂ
... Mai multe din DEX...
(SE) LAUDA - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru (SE) LAUDARezultatele 1 - 10 din aproximativ 247 pentru (SE) LAUDA. Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului ... mohorăște zarea, Că-nalt răsari, cumplit, neîndurat, Cuprins de flăcări pe căzânde turle, Cu pieptul gol luptând însângerat, Beat de măcel. Asurzitoare surle Cu spijele se întreceau turbate, Și-ades făceai îngrozitor să urle De buciumări pădurile carpate, Vânând călare zimbrul și vierul Și săgetând jivine-înspăimântate. În sumbri nori ce ... Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu ... în tot locul, Precum la ger iarna în ziuă senină, Fulgi de promoroacă, scăpărând la soare, Lucesc, scânteiază în a lui lumină, Așa se-ntorc stele sub talpele tale. Făclii milioane ard făr-a se trece, Și curg în adâncuri etern luminoase, Împlinindu-ți voia și sânta ta lege, Și revărsând lumii raze priincioase; Dar de-ar fi de focuri ... cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime, mii nenumărate, Și însutit încă să se mai plodească, Ar fi toate ele o punctură mică, Cutezând cu tine să se potrivească, Apoi eu nu-s altă, decât o nimică! Nimică! dar însă în mine lucește A ta bunătate fără de măsură; Fața ta ... strigă mie Că de ești tu, nu sunt eu de tot nimică!... Sunt o părticică, cu drit oarecare, A toată ființa (precum mi se pare) În a mea planetă sunt: mijloc Ceimii, Între trupurile pământului toate, Și-ntre spiriturile cerurilor nalte, Sunt ca o verigă în lanțul ... nțelege? Eu știu că nu poate mintea omenească, Nici sufletul însuși nu poate alege, Măcar a ta umbră să închipuiască. Și de ți ... Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu ... în tot locul, Precum la ger iarna în ziuă senină, Fulgi de promoroacă, scăpărând la soare, Lucesc, scânteiază în a lui lumină, Așa se-ntorc stele sub talpele tale. Făclii milioane ard făr-a se trece, Și curg în adâncuri etern luminoase, Împlinindu-ți voia și sânta ta lege, Și revărsând lumii raze priincioase; Dar de-ar fi de focuri ... cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime, mii nenumărate, Și însutit încă să se mai plodească, Ar fi toate ele o punctură mică, Cutezând cu tine să se potrivească, Apoi eu nu-s altă, decât o nimică! Nimică! dar însă în mine lucește A ta bunătate fără de măsură; Fața ta ... strigă mie Că de ești tu, nu sunt eu de tot nimică!... Sunt o părticică, cu drit oarecare, A toată ființa (precum mi se pare) În a mea planetă sunt: mijloc Ceimii, Între trupurile pământului toate, Și-ntre spiriturile cerurilor nalte, Sunt ca o verigă în lanțul ... nțelege? Eu știu că nu poate mintea omenească, Nici sufletul însuși nu poate alege, Măcar a ta umbră să închipuiască. Și de ți ... Grigore Alexandrescu - Catîrul ce-și laudă nobilitatea ... Grigore Alexandrescu - Catîrul ce-şi laudă nobilitatea Catîrul ce-și laudă nobilitatea de Grigore Alexandrescu Catîrul unui părinte Cu proastele lui cuvinte Noblețea își lăuda, Zicînd fără încetare Că de o virtute mare Exempluri mumă-sa ... cutare bătaie Singură a biruit, Și că l-a ei privire, Oricare om cu simțire De tot rămînea uimit; De aceea se cuvine Oamenii să i se-nchine, Domnul catîr socotea; Și uitînd a sa rea stare, Părinteasca naintare La lumină tot scotea. Dar cum se sfîrși noblețea? Cînd îi veni bătrînețea. La rîșniță el fu pus, Unde, prost, în scăpătare, De tatăl său, măgar mare, El aminte și-a ... Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F ... cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul și aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viață întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie și în primul rând al scriitorilor umoriști și satirici? O singură mângâiere mă mai liniștește: amintirea unei reflecții a marelui ... origine, cum o indică și etimologia (epi-grafi: a scrie pe ceva), decât o inscripție, mai întâi în proză, apoi în versuri, care se grava pe monumente sau morminte pentru slăvirea unui erou. Anticii, puțin severi asupra distincțiunii genurilor literare, se obișnuiseră să înțeleagă sub denumirea de epigramă orice poezie fugitiv scrisă, fie în hexametri alternând cu pentametrul, fie în metru iambic și trohaic, impropriu pentru ... pe Catul cu expresia laudativă de Doctus, ca aluzie la savantele lui imitațiuni din grecește. Horațiu tratează pe Catul, pe nedrept, cam de sus și se laudă când spune într-un vers că el e cel dintâi ce a făcut să treacă cântecele eoliene în modele Italiei și că tot ... arta lirei grecești. Dar sub domnia lui Claudiu, a lui Neron și a lui Domițian, o provincie din Occident părea că ... Vasile Alecsandri - Suvenire din 1855 ... curioasă de a vedea ce se petrece pe întinsul mării și pe îngustul corăbiei. Atunci toți pasagerii reapar zâmbitori, deși cam palizi, și se laudă că n-au pătimit nicidecum de boala mării; însăși proprietara calțavetelor heraldice pretinde că are stomac de bronz ca și inima. Fiind deci cu toții ... prin urmare ne pogorâm în cabină ca să adormim în plăcuta legănare a valurilor alinate. A două zi, 26 noiembrie, marea se tulbură din nou chiar pe la ora când toți așteaptă dejunul cu nerăbdare. Pe loc simptomele bolii de mare se manifestă din nou printre pasageri, găsind stomacurile lor deșarte, și aceștia, sărmanii! departe de a se pune la masă pentru ca să-și potoale luptele stomacului, se grăbesc a se pune în paturi. Ziua trece cu destulă monotonie pentru dânșii și ora prânzului sună fără a-i decide să se scoale pentru ca să reînnoiască laudele de ieri. Unii gem pe toate tonurile gamei suferinței; alții sunt furioși că nu pot să ia parte la ... că au să fie obligați de a o plăti, iar majoritatea doarme dusă pentru ca să adeverească proverbul francez: qui dort, dine. Cerul se ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi ... sângele din vine În blânda Românie! II De groază și durere, de muncă și bătaie, În jaf și-n umilință, Am tot strigat, dar glasul se-neacă și se taie D-atâta suferință; Și ca prin codri freamăt, ca murmur în izvoare, Așa în noi suspinul Mai rămânea el singur să spună cum ne ... de cumplit e chinul!... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă-n nemișcare, E cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, Călindu-se-n tăcere!... IV Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie Sau p-un covor de spice, Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o ... viață, o veche bărbăție Și o putere nouă!... XI Dar ce privesc, o, Doamne! Eu cânt, ș-acum d-odată Cutremurul m-apucă; O ceață se lățește, o brumă-ntunecată, O groaznică nălucă: Ciocoii se ridică, ca hoituri învechite Din cripta infernală, Și ca-n trecut se ... Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi ... care prea puțini se îndeletnicesc, ce numai ca să se zăbovească sau să cumpere lucruri pentru a lor podoabă și îmbrăcăminte, cu care se fudulesc în iarmaroc, și întru adevăr că zi și noapte altă nu se răsună pe ulițe și prin casele orașului decât râsuri, muzice și jocuri; iară în luxul cel mai rafinat al Europei și în amorul cel mai ... fac din bărbați niște creaturi, pe care românii vechi îi numeau oameni stricați. În fine, făr’ de virtute fiind, ei se tem de cugetele lor, se tem de compatrioții lor, se tem de străinii ce vin în țară și sunt gata să fie plecați servi oricăruia stăpân. Aceasta este o icoană pentru trupeștile însușiri ale românilor ... poezii făcute de alții, și se laudă că le-au făcut el, și dă sfaturi înțelepților, și critică orice lucru minunat al frumoaselor arte; el se fudulește repetând câteva idei ale filosofilor ce le învață cu o zi mai înainte, și așa de firește le spune, ca și când însuși le ... el vine târziu acolo unde îl așteaptă și se duce unde nu este chemat; pe rudele sale, dacă sunt sărace, el nu le cunoaște, și se ... ... la Vid pe dealuri și pe șesuri la Vidin, Câți sosesc pe rând în stoluri, adunați în gura văii Stau s-aștepte alte gloate câte se vedeau că vin. Unii șterg de iarba udă câte-o sabie-ncruntată, Din pulpana hainei, alții sângele dușman îl storc, Și se laudă cu toții și vorbesc cu toții-odată Precum fac biruitorii din războaie când se-ntorc. Când văzur-această gloată, toți acei ce-ndușmăniră Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresărit Resfirându-se prin noapte, precum fumul se resfiră, Și din margini mai spre margini se topeau necontenit. Cu genunchii plini de tremur și cu gheața morții-n gură, Morți erau de-a doua oară, ca-ntr-al Orcului ... toată lumea-n locuința Umbrelor, sunând ca marea și-ntr-un zbucium neîntrerupt, Iar de-atâta nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătând genuni cu mersul, nesfârșită li-e venirea, Ca potopul de puternici și nebiruiți ca el Câți pieiră ... vremea-n loc, Cel cu nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții ... Alecu Russo - Critica criticii ... șitoate câte zic că știu... și apoi să fie critice. Acum altă gâscă... săvorbim de critica de față... începutul de la sfârșit. Domnul D. G. laudă talentul beneficientului și are cuvânt... Domnul D. G. laudă tot beneficientul de gustoasa alegere a pieselorși domnul D. G. se încurcă, sau uită cum a început articolul...pentru un critic aceasta este o mare greșeală, începutul și sfârșitulnu trebuie să se bată în capete... critica, bună, rea, trebuie să fielogică. Domnul D. G. n-a făcut despicarea cuvenită, domnul D. G.a vătămat ... sfârșit dupăcroiala duhului lor. De aice izvorăsc strâmbăturile, grimasele, ridicurile, criticele și toate cusururile care îndeamnă pe oameni sărâdă unii de alții, a se deosebi; cei învățați, înțelepți se înseamnăprin faptele care rămân. De aceea un sătean vrea să se facă vornicîn satul lui, de aceea vornicul va face, dacă poate, băietul săudascăl de biserică, de aceea un cojocar nu-și dă fata după un ... a nu fiun obiect de râs, când aleargă după un țel. Scopul scriitorului afost de a arăta ridiculi, precum și este, încheindu-se morala pieseiîn rușinarea Zoiței ca o matimă pentru toate fetele (nu numai de băcal, căci noima Băcălia Antioh Cantemir - Uliul, păunul și cioful ... i trei păsări zburătoare La împăratul vultur cerea locul deschis, Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe Dovezi despre războaie în care s-a luptat, Se laudă păunul cu penele-i plăcute, Iar cioful juruiește că noaptea fără somn În veci o va petrece, făcând și jurământ. Deci vulturul aleasă, pre care ... de vreo faptă bună. Nici pe viitorie la dânsul nu e har, Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună, Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar. Păunul este mândru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caută pricini, Se apără cum poate, și noaptea fără lene Nu doarme, priveghează. Stăpânitorii lini Și trezi pe când supușii în pace dormitează Mai multă fericire la ei ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (SE) LAUDARezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru (SE) LAUDA. ... LĂUDĂRÓS , - OÁSĂ , lăudăroși , - oase , adj . Care are obiceiul de a se lăuda , căruia îi place să se ... FANFARÓN , - OÁNĂ , fanfaroni , - oane , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care se laudă ... n . Braț de ferăstrău cu ramă , folosit pentru tăierea lemnului . [ Pl . și : condacuri ] - Et . nec . CONDÁC^1 , condace , s . n . Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se ... a afuma cu tămâie . 2. Tranz . Fig . A copleși cu laude excesive , a linguși . 3. Refl . ( Rar ) A se îmbăta , a se ... PROSLĂVÍRE , proslăviri , s . f . Acțiunea de a ( se ) proslăvi și rezultatul ei ; preamărire , glorificare , adorare ; laudă ... LINGUȘÍ , lingușesc , vb . IV . Tranz . și refl . A căuta să câștige bunăvoința , favoarea etc . cuiva satisfăcându - i vanitatea , a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui , prin laude exagerate și ipocrite ; a flata , a măguli ... ... PANEGÍRIC , panegirice , s . n . 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată ( decedată sau contemporană oratorului ) , o comunitate etc . 2. P . gener . Laudă ... LÁUDĂ , laude , s . f . Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva ; cuvinte prin care se |
||